
Suntem plecati în concediul aferent vacanței de Paște de două zile. Acum suntem în Serris, lângă Disneyland Paris. Afară plouă continuu și torențial. 🙁 Am nimerit “bine” ziua în care ne-am luat biletele la Disneyland, de data asta. După ce că este vacanță și în Franța, pentru că anul ăsta Paștele Catolic și cel ortodox au decis să coincidă, împreună cu moartea Papei Benedict, mai e și vremea asta minunată!
Pentru mine este a patra oară când vin la Disney, dar este prima dată când plouă și, cireada de pe tort, în loc să mergem la Disney de dimineață ne-am dus până la mall, la Val d ‘Europe, ca să mai fentăm din ploaie și am căzut pe covorul rulant care ducea din parcare către mall. Am dat cu mine de pământ, în timp ce vorbeam la telefon, precum bandiții din “Singur acasă” când alunecau pe gheață sau pe mărgele. Noroc că nu mi-am rupt nimic, că ajungeam la Spitaloland în loc de Disneyland. Eva mă tot bate la cap că dacă mă dau azi cu ea în rollercoaster și i-am zis că nu mă mai dau în nimic, că eu m-am dat deja la mall, pe covorul rulant și a fost mult mai intens decât pe covorul lui Aladin.

Între timp, ne-am întors din periplul de primăvară prin Europa. A fost minunat! Îmi pare tare rău că s-a terminat! A fost foarte frumos, mai ales pentru că am apucat să vedem mai multe zone din nordul Franței, regiune în care nu mai fusesem niciodată până acum. Dacă ar fi să fac un top sau să aleg ce mi-a plăcut cel mai mult din tot ceea ce am văzut în plimbarea asta… nu aș ști ce să răspund. In afară de Serris, orășelul cel nou și cochet de lângă Disneyland, unde am mai fost de câteva ori și care, de asemenea, îmi place, chiar dacă este mult mai cosmopolit și mai diferit decât cele noi, celelalte au fost toate absolut senzaționale! De altfel, toată această vacanță a fost minunată, în special datorită faptului că de data aceasta am evitat cu desăvârșire marile orașe și ne-am axat doar pe orășele foarte micuțe sau pe sătucuri – villages – din zonele de campagne din Franța. Am uitat, să menționez, că prima noastră oprire într-un astfel de sătuc a fost în Austria, langă Salzburg, unde am vizitat o mină de sare -Salzwelten https://www.salzwelten.at/en/salzburg. Aici ne-am oprit câteva ore în drumul spre Augsburg, unde am dormit în prima noapte în drumul către Franța. Găsisem cu ceva pe internet legat de mina astă și până la urmă am reușit să ne încadrăm în programul de vizitare si să prindem ultimul tur de la orele 17:00. A fost o experiență foarte interesantă și mai ales foarte diferită de cea oferită de salinele de la noi din țară. Aici se intră cu un trenuleț care te poartă câțiva kilometri în adâncul minei. Apoi turul este ghidat, astfel încât afli o mulțime de lucruri despre istoria minei și despre istoria sării și a Salzburgului. Pentru fete, dar și pentru noi, a fost foarte distractiv pentru că a trebuit să ne schimbăm în niște costume albe, înainte să intrăm în mină, ca să nu ne murdărim hainele proprii. De asemenea, culmea distracției a fost că a trebuit să ne dăm pe niște tobogane de lemn ca să pătrundem în anumite galerii ale minei, care este atât de extinsă atât în adâncime cât și în lungime, încât la un moment dat, treci granița din Austria în Germania fiind încă în mină. Ba chiar ne-au plimbat și cu un vaporaș, care era de fapt o plută cu băncuțe trasă pe apa sărată din interior, în timp ce pasagerii pot urmări niște filmulețe proiectate pe pereții minei despre istoria sării și a modalităților de extracție ale acesteia, din epoca preistorică și până în zilele noastre. Oricum, o experiență foarte interesantă pe care o recomand oricui. După plecarea de la mină am dormit o noapte în Augsburg, dar spre tristețea mea nu am apucat și să vizităm acest oraș, astfel încât nu pot spune decât că mi-a plăcut hotelul la care am fost cazați în Augsburg.


Să revenim, însă la zona de campagne din Franța, căci acesta a fost, cel putin pentru mine, deliciul acestei vacanțe! Cum spuneam și mai sus, inițial am petrecut trei zile langă Paris, în Serris, pentru a merge la două parcuri de distracții, Disneyland pe 23 aprilie și Parc Asterix pe -24 aprilie (despre care nu o să mai povestesc din nou, că am mai fost și am mai povestit și cu alte ocazii). De reținut doar că Disneyland-ul https://www.disneylandparis.com/en-int este supraestimat, super scump și super aglomerat, în timp ce Parc Asterix https://www.parcasterix.fr/en este mult mai puțin comercial, mai puțin aglomerat, dar mult mai accesibil din punct de vedere al prețurilor și cu mult mai multe atracții și lucruri de făcut pentru toată familia. Revenind, leșinați și obosiți, după două zile de alergat cu copiii prin parcuri de distracții, pe 25 aprilie am plecat spre următoarea destinație – cazarea din Cancale – un mic orășel în zona de nord a Franței, în Bretagne. De menționat că în drum spre Cancale ne-am oprit și am vizitat și circuitul și muzeul de la Le Mans https://www.24h-lemans.com/en. Frumos, interesant, mai ales pentru pasionați.

Pentru mine, momentul în care am ajuns în zona Bretagne a fost o adevărată încântare. Toate casele din zonă sunt făcute din piatră, în stilul britanic, de unde și denumirea zonei. Arată ca în povești! Apoi Cancale-ul https://www.ville-cancale.fr este un sătuc pescăresc, cu un farmec absolut aparte datorită crescătoriilor de stridii și a fluxului și refluxului, care sunt foarte pronunțate în zona aceasta. Am avut cazarea în port, într-o astfel de căsuță pescărească din piatră. O bijuterie, probabil veche de câteva sute de ani, dar foarte bine întreținută. Pană și mirosul de vechi din această căsuță a avut un farmec aparte și mi-a adus aminte de casa bunicilor de pe strada Vaselor, din București. Asta pentru că noi am avut cazarea la parterul acestei case, parter care semana cu acea casă a bunicilor construită exclusiv pe parter. Deliciul suprem (pe langă faptul că am făcut cură cu stridii, doar eu, că ceilalti membrii ai familiei nu au vrut să se delecteze) a fost faptul că această căsuță era amplasată în port, dar nu pe strada principală, ci mai în spate, cu acces pietonal pe o străduță f. f. îngustă – gen “Strada Sforii” din Brașov, doar că mai frumoasă. Bine asta a fost și deliciu și subiect de scandal pentru soțul foarte supărat că nu a putut să-și parcheze mașina în fața casei, așa cum ar fi trebuit, pentru că acel loc de parcare era destinat doar unor mașini micuțe, nu camioanelor… În cele din urmă, totuși, toată lumea a fost fericită, chiar dacă nu ne-am dezmințit de la tiparul „nicio zi fară minim un scandal”- ceva tipic în vacanțele familiei Ileana.




In Cancale am petrecut trei nopți de cazare și trei zile pline în care am vizitat zona. În prima zi am mers la Le Mont Saint-Michel https://en.normandie-tourisme.fr/unmissable-sites/the-mont-saint-michel/, pentru că de când am aflat de existența acestui loc mi-am dorit să îl vizitez o data în viața aceasta. Și chiar merită! Le Mont Saint Michel este de pus pe lista locurilor de vizitat într-o viață de om, cel putin din punctul meu de vedere. Singurul inconvenient în ziua vizitei noastre a fost vremea înorată și încețoșată, astfel încât priveliștea cu le Mont Saint Michel pe plajă nu a fost chiar ca în vederile sau pozele pe care le știam eu, dar măcar nu am prins aglomerație mare cum se întâmplă de obicei. În orice caz vizita la Le Mont Saint Michel este ceva spectaculos, datorită unicității locului. Mai multe nu are rost să povestesc pentru că locația nu este de povestit în cuvinte ci de mers, văzut și simțit. Mie cel mai mult mi- a plăcut să merg pe străduțele înguste din interiorul “cetății”. Seamănă cu Sighișoara sau cu bisericile fortificate de la noi, doar că trebuie să amplifici totul pe la puterea douăzeci ca să ajungi la “the full flavour” al Le Mont Sunt Michel.


După Mont Saint Michel, a doua zi am mers la Saint-Malo https://www.saint-malo.fr. Un orășel aflat cam la 20 de minute de Cancale, despre care eu aflasem dintr-o carte – “All the light we Cannot See” de Anthony Doer, carte pe care o recomand pasionaților de povești despre Al doilea Război Mondial și despre rezistența franceză. Revenind la Saint- Malo, pot spune că mi-a plăcut foarte mult! Este un orășel pe malul marii, al cărui centru vechi este înconjurat de ziduri crenelate pe care te poți urca și merge de jur împrejur. De asemenea, ca si în Cancale, fluxul și refluxul lasă loc unor priveliști de vis pe malul mării. Ba chiar, în Saint-Malo, priveliștile de pe plajă sunt și mai spectaculoase decât în Cancale, pentru că aici, atunci când marea se retrage poți vedea în larg alte cetăți/castele/fortificații la care se poate ajunge mergând pe nisip, atunci când marea este retrasă, spre deosebire de Cancale unde sunt doar culturi de stridii.


Per total zona de Bretagne din Franța mi-a plăcut foarte mult și sper să am ocazia să mai revin cândva acolo. După cele trei zile în Bretagne am luat drumul înapoi spre Rennes (pe care nu l-am vizitat) și le Mans și am mers către următoarea cazare – o fermă în mijlocul pustiului pe valea Loarei. Această fermă era la câteva minute de satul Mosnes și la 12 kilometri de Amboise. Literalmente în mijlocul câmpului, abia am găsit-o, pentru că GPS- ul ne arata pierduți. Inițial, când am văzut unde se află, m-am temut că o să avem de-a face cu insectele la interior (păianjenii sunt fobia mea principală), pentru că locuința în care eram cazați semăna cu un hambar construit din piatră. În realitate însă a fost super ok, deși modest și la un preț foarte accesibil pe booking, cazarea a fost totuși realmente ok, cu toate cele necesare și cu tot confortul pentru o familie compusă din 4 membrii.






Am uitat să menționez că în drumul nostru din Bretagne spre această cazare ne-am oprit să vizităm zoo de Beauval https://www.zoobeauval.com, clasată ca fiind a patra cea mai frumoasă grădină zoologică din lume. Si într-adevar este foarte frumoasă și mai ales foarte mare, fiind întinsă pe o suprafață de câteva sute de hectare. Are inclusiv o telegondolă care te plimbă între zonele diferite din acest parc zoo. Am văzut o groază de animale, ne-a plăcut, a fost o experiență comparabilă cu cea de la zoo parcul safari din Olanda, de langă Tilburg. A doua zi după ce ne-am cazat pe Valea Loarei a fost binențeles dedicată vizitării castelelor. Am apucat să vizităm castelele Chenanceau https://www.chenonceau.com și Chambord https://www.chambord.org/en/, pe care le-am ales special pentru că sunt cele mai mari și mai renumite dintre multele castele de pe Valea Loarei. Mie mi-au plăcut foarte mult și dacă ar fi să fiu sinceră, mărturisesc că mi-aș dori să petrec două săptămâni pe Valea Loarei în care să am timp să vizitez, în tihnă, cât mai multe castele a mai ales grădinile lor, eventual în plimbări cu bicicleta și cu degustări de vinuri. Cine stie? Poate apuc să fac asta la pensie! Poate atunci nu o să mă mai zorească nimeni în astfel de promenade….


De pe valea Loarei am plecat la Cluny https://www.burgundy-tourism.com/discover-burgundy/city-breaks/charm-history-and-must-dos-of-cluny/, unde aveam cazare rezervată pentru doar o noapte. Aici mi-am dorit să revin, ca să îmi aduc aminte de Taize, unde am mers fix acum jumătate de viață, adică în 2005, cu 20 de ani în urmă. A fost interesant să revin în zona asta alături de familie. Cluny-ul, are un farmec aparte și mă bucur că l-am regăsit la fel de frumos ca acum 20 de ani, deși în cu totul alt context. Periplul nostru în Franța s-a terminat cu ieșirea din această minunată țară, către Italia, prin tunelul Mont Blanc, pe langă Chammonix. O experiență interesantă, la un preț pe măsură – a costat 58 de euro trecerea prin tunel.

În Italia am fost cazați pentru o noapte în Citta Alta, din Bergamo https://www.in-lombardia.it/it/visitare-la-lombardia/turismo-culturale-lombardia/bergamo-città-alta. Foarte frumos și aici! Mai fusesem de 2 ori în Bergamo, dar nu apucasem niciodată să vizitez Citta Alta, așa că de data aceasta am ales cazarea direct în mijlocul orașului, la câțiva metri de stația de funicular de sus, din cetate. Deși un orășel mic, Citta Alta din Bergamo are un farmec deosebit, datorită străduțelor înguste, clădirilor vechi, dar foarte bine conservate și mai ales al locuitorilor cu atitudinea și eleganța lor cosmopolite.

Ultima noapte de cazare înainte să revenim în țară am petrecut-o la Budapesta, unde ne-am oprit doar ca să dormim si nu am ieșit din hotel, deci nimic de povestit sau relatat aici.
A fost o vacanță minunată în care am descoperit zone noi si mai ales zone rurale din Franța ceea ce a făcut totul mult mai autentic. Deja îmi este dor de tot ce am văzut simțit sau gustat în această vacanță, dar mă bucur că amintirile îmi sunt încă proaspete și pot să revăd în gând sau să retrăiesc bucățele din această vacanță!