The Thea
N-am reușit să mai aștern un gând pe foaie…fie ea și virtuală, de luni de zile. Multe lucruri s-au schimbat în ultimul timp, printre care și job-ul meu, motiv pentru care acum am și mai puțin timp, ca înainte, pentru gânduri și foi. Dar nu despre asta e vorba! Astăzi, cum necum a trebuit să găsesc un răgaz să scriu, pentru că astăzi este despre ea – despre Thea mea.
Astăzi, mai exact la 10:41 Theulica a împlinit 6 ani. 6 ani de gâzulie zurlie, 6 ani de bucurie și fericire. Așadar, în această zi specială nu pot decât să îi doresc și aici, în primul rând, să fie sănătoasă și ocrotită de rele, apoi să crească mare, mare, până la soare, să ajungă să aibă o viață lungă și plină de amintiri minunate, peste care să privească cu bucurie la bătrânețe. Apoi îi doresc să fie mai puternică, la propriu, în sensul că tare mi-aș dori să mai adune niște kilograme în plus peste cele 18, care în lumina evenimentelor recente probabil că au rămas doar vreo 17… Aș vrea să n-o mai sufle vântul pe stradă și să nu o mai răpună, atât de ușor, toate virusurile, bolile și bolișoarele. Să o văd că se face și ea amazoană, ca soră-sa și că doboară orice virus inamic, în maxim 2 zile. În rest, îi doresc să fie fericită, să se bucure de tot ce își dorește de la viață și să păstreze mereu spiritul vesel pe care îl are acum, steluțele din privire și bucuria lucrurilor simple. Să mă lase să îi fiu mereu alături și aproape, pentru ca a fost, este și sper ca va rămâne, în continuare, cel mai lipicios copil al meu. Pentru că așa cum se bucură ea când strigă ,,Maaaaaami!” și îmi sare de gât nu se mai bucură nimeni și pentru că atunci când o cuprind în brațe, cât e ea de mică, împreună cu soră-sa, îmi umplu sufletul de fericire și dau sens existenței mele!
Cam atât am avut de spus pe ziua de azi, la modul cât se poate de succint, în condițiile date. Mă bucur că măcar le am lângă mine săptămâna asta, deși cauza acestui fapt nu a fost tocmai bună…dar vorba aia, fă rai din ce ai! Pentru mine chiar e rai că sunt alături de mine zilele astea și nu stau fără ele. Ideea este că, în mod normal, ar fi trebuit să fie la școală, dar, în realitate, săptămâna asta sunt acasă, cu scutire medicală cu tot. Bine, Thea e acasă deja de vreo 2 săptămâni și jumătate, că întâi a avut ,,superba” boală gură-mână-picior, boală de care nu auzisem în viața mea până să am copii, dar după faza cu liliecii, guvizii și alte minuni, despre care am aflat pe firul cronologiei după această boală, nimic nu mă mai surprinde… Revenind, cum spuneam, întâi a avut gură-mână asta (dubios rău și numele) apoi peste, că nici măcar nu îi trecuse a mai compilat 1-2-3 chestii…teoretic virusuri, care efectiv au rapus-o cu febra vreo 5-6 zile și, în plus față de toate cele, i-au mai apărut și niste pete pe picioare, ca niște vânătăi, de la care eu m-am speriat foarte tare, pentru că suprapuse peste starea febrilă m-au dus cu gândul la ceva reacții meningeale. În acest context, ne-am petrecut mini vacanța de săptămâna trecută, cea cu zilele libere de Sfântul Andrei și Ziua Națională, nu făcând turul târgurilor de Crăciun, cum am văzut pe la alții (ceea ce sincer mi-ar fi plăcut și mie să fac), ci făcând turul spitalelor și al secțiilor de pediatrie, preponderent pe la Regina Maria. Cum ar veni zilele alea n-am facut abuz de mâncare, băutură și petreceri, ci abuz de abonament la Regina Maria. Bietul abonament a fost maxim de abuzat și a început să tușească facturi, practic cred că în câteva zile am reușit să mai decartam încă o dată și ceva valoarea abonamentului pe 6 luni. Dar, în fine, nu mai contează, important este că acum este mai bine, chiar daca este acasă și nu s-a întors încă în colectivitate. Egoismul meu se umflă, că mă pot bucura doar eu de ele zilele astea…
Pentru că timpul este scurt și ma apasă peste degete și taste, o sa mă opresc aici.
LA MULȚI, MULȚI ȘI NENUMĂRAȚI ANI CU SĂNĂTATE ȘI FERICIRE THEUCA!!! TE IUBESC și îți mulțumesc pentru cei 6 ani de fericire pe care ai ales să mi-i dăruiești, până acum și sper să îți fiu alături cât mai mulți ani din cei care vor urma!