Category: ,,Copiii” depresiei

E prima oară când scriu un articol direct pe site, nu în Word, nu supus unor ample retușuri si re-editări, așa că e posibil ca acest articol să fie ușor contaminat de incoerență (că la câte belele am avut pe cap și articolul s-a contaminat!). Practic, îl scriu direct aici, pentru că îl scriu la nervi! Nervi că astăzi este 1 decembrie, iar la noi în familie nu se mai termină all the bad shit din luna noiembrie, pare că ne urmăresc și că începem și luna decembrie în același stil. Care stil? Cum care stil? Stilul în care de o lună și mai multe zile, deja, la noi în familie, minim un membru al familiei are o problemă de sănătate și între problemele astea nu avem pauză și o tot dăm dintr-una-ntralta.

Practic, totul a început cu vacanța mirifică a copiilor, programată din 23 octombrie până, inițial in 30 octombrie și continuată, ulterior, forțat, pana in 7 noiembrie. La noi vacanța a început cu varicela Evei. În prima zi de vacanță i-a apărut prima bubă de varicelă (nu chiar ca în calendarul de advent când deschizi un cadou pe zi, dar oricum…). Am avut, totuși, noroc, pentru că a făcut o formă foarte ușoară (cu maxim 10-15 bube pe tot corpul), fără febră și fără tratamente, în afară de uleiuri esențiale aplicate pentru calmare și pentru mâncărime. Nu a rămas nici cu semne, totul ok. În prima zi de școală, evident on-line, învățătorul îi întreba pe copii ce au făcut în vacanță și fiecare răspundea fie că s-a plimbat, fie că a făcut nu știu ce lucruri deosebite. Când a venit rândul Evei, la întrebarea ,,Eva, tu ce ai făcut în vacanță?”, răspunsul ei a fost scurt și la obiect, precum și trist și amuzant în același timp. Eva a zis: ,,Eu în vacanță am făcut varicelă.” Apoi, fix in ziua în care se împlineau 2 săptămâni de la debutul varicelei la Eva, i-a apărut și Theei prima bubiță de varicelă. Încă două săptămâni și cu Thea. Însă, nici de data asta nu aș fi putut să mă plâng, decât că a trebuit și Thea să stea izolată în casă (ca și când nu trăim oricum niște vremuri de cacao cocovido insuportabile), în rest formă ușoară și la ea, maxim 10 bube toate, nu febră, nu nimic. Eu m-am mirat și bucurat în același timp, că au făcut amândouă forme ușoare, pentru că eu am făcut varicela la 17 ani, tot într-o vacanță, aia de primăvară și îmi amintesc, cu groază, fiecare bubă din alea câteva sute pe care le-am avut și fiecare senzație de mâncărime, de îmi venea să mă tăvălesc pe jos și să îmi smulg pielea.

Revenind la șirul nesfârșit de boli, care ne-a urmărit din luna octombrie prin toată luna noiembrie și se pare că a pătruns și în decembrie, pot spune că, în perioada în care au avut ele două varicelă, cam prin ultima săptămână a Evei și prima săptămână a Theei, pe mine m-a luat o ceva, o virozo-entero-covido-something, soră cu Alfa, Beta, Gamma, Delta și alte litere din toate alfabeturile pământului. În prima săptămână, dureri în gât, nas înfundat și totuși curgător, febră, dureri de oase și mușchi, dureri de cap și oboseală, practic toate simptomele care te-ar fi putut duce cu gândul la faimosul ,,guvid”, însă niciunul din teste nu mi-a ieșit pozitiv, nici alea efectuate la domiciliu și niciunul din PCR-urile efectuate la o rețea de sănătate privată. Nu mai insist pe treaba cu ,,Guvid-ul”, ca este un subiect despre care nu îmi face absolut deloc plăcere să ma exprim, un subiect de care m-am săturat! Cert este că, după prima săptămână cu simptomele, mai sus descrise, totul a continuat în a doua săptămână cu stări de greață și… diaree. Na! nu e un subiect plăcut, dar asta a fost realitatea la mine. Nu intru în detalii, după o săptămână au trecut și am rămas pentru încă o săptămână, doar cu nasul neoprit de curgător. Când nici nu apucase bine să sece curgerea mea de nas, a început Eva cu durere de gât și curs de nas… apoi, cumva suprapus peste simptomele Evei a început și Thea… una nouă. După ce terminase cu varicela și abia ce luasem aviz luni, 22 noiembrie, pentru reintrarea Theei în colectivitate, la grădiniță, practic miercuri, după doar 3 zile de mers la grădi, Thea a început să se plângă de dureri de burtă și toată noaptea de 24 spre 25 noiembrie a vomat din oră în oră, fără să facă febră sau să aibă și alte simptome asociate. Îmi amintesc cu exactitate noaptea în care s-a întâmplat totul pentru că, pe lângă faptul că nu am dormit nici măcar o secundă, în aceeași noapte, la ora 1:30 primesc un mesaj de la bancă prin care eram anunțată că suma de 800 de lei a fost trasă din cardul meu de credit pentru o plată la Google Ads. Bine-nțeles că plata nu era efectuată sau autorizată de mine, pentru că între vomele Theei fix de plăți către Google Ads nu îmi ardea mie. Menționez, totodată, că nu am făcut niciodată vreo plată către Google Ads, pentru că nu folosesc acest serviciu nici în scop profesional și nici în scop personal. Dându-mi seama că este vorba despre o frauda, la 1:32 noaptea am blocat cardul de credit și la 1:35 eram în apel în call center, la bancă pentru a verifica situația. Operatoarea mi-a transmis, senină, că pe lângă plata pentru care primisem alerta prin sms și solicitarea de eșalonare a plății în rate, mai existau încă 2 plăți efectuate, pentru care nici măcar nu primisem alertă. De asemenea, m-a anunțat că se vede în sistem că plățile nu fuseseră autorizate de mine, pentru că nu tastasem codul și nu inițiasem eu întregul proces de plată. Și totuși, ele au fost făcute, deci degeaba plătești alerte și servicii de securitate, că hacker knows best. A! mi-a mai zis operatoarea din call center și că se mai încercaseră plăți, cu același card, chiar și după ce eu l-am blocat. Deci, practic, ,,noroc” că vomita copilul și că eram trează la ora aia, că altfel, până dimineață, cardul meu de credit și-ar fi făcut ,, de unul singur, de cap ” , în asemenea hal, încât probabil ar fi atins limita maxim admisă pentru linia de credit. După această experiență, am ajuns la conclzia că, pe viitor, mă voi lipsi de cardul de credit (de pe ăla de cont curent oricum nu are cine, ce să fraudeze, pentru că este în permanență gol, în afară de primele 5 minute după ce a intrat salariul), chiar dacă operatoarea din call center mi-a spus că pot solicita, direct din Home Bank emiterea unui nou card (după blocarea primului), care să îmi fie trimis acasă prin poștă. Oricum deznodământul acestui eveniment încă este în curs de…, în sensul că banca a deschis un dosar de cercetare și teoretic încearcă recuperarea prejudiciului. Eu nu înțeleg de ce doar încearcă și nu mă asigură de recuperare, din moment ce au recunoscut și că se vede în sistem că plățile nu au fost autorizate de mine și în plus mai e și vina lor că nu mi-au dat alerte. Și când spun că nu au dat alerte, chiar nu au dat, nici în aprilie, nici în mai, pentru că după o periere atentă a raportului de tranzacții (aferent cardului de credit), pe anul 2021, am mai descoperit încă trei plăți către Google Ads. În 8 aprilie 200 lei și în mai încă 2 plăți de 76 lei. Niște plăți minore, pe care nu le-am sesizat, pentru că nu am primit nici sms să le autorizez și nici sms să le eșalonez în rate. Foarte frumos, n’est pas? Și după ce că banca nu a putut, încă, să îmi spună dacă voi recupera sau nu banii, mi-a mai dat și indicații prețioase, că să fac o sesizare la Google și să depun și o plângere la poliție, pentru fraudă. Evident am făcut ambele sesizări, atât către Google cât și către Poliție. Rămâne de văzut dacă voi recupera banii, dar eu sunt cam sceptică…

Revenind, deși nu îmi doresc, la șirul de belele: Thea și-a revenit cam pe vineri, după episodul de enterovirozo-colito-whatever. A ieșit cam șifonată din acest episod, în sensul că după ce că la cei 5 ani avea doar 17 kg, după acest episod a rămas doar cu 16 kg. Acum este în proces de refacere, vitaminizare și regim de îngrășare. Când am zis că am scăpat, luni 29 noiembrie a început Eva să se plângă de durei de burtă. Toată ziua a fost deranjată la stomac și a vizitat des toaleta, iar seara a culminat și la ea totul cu vomă. Azi e miercuri și Eva este ceva mai bine, deși se mai plânge din când în când, de dureri de burtă. Am uitat să menționez că intercalat cu Eva, cam de 4 zile așa, a început și Andrei cu dureri de gât și filtre, pardon, nas, înfundat. Și pentru ca totul să fie la fel de aiurea ca în bancul cu ,,și bunica?”, azinoapte a început și mama să se simtă rău și astăzi este la pat, cu stări de greață, dureri de cap și de stomac. Deci, ce pot să mai zic? Sfântul Andrei? ,,Fuse și se duse, la noi în casă nimenea nu petrecuse”. 1 decembrie! La mulți ani România! La mulți ani români! La mulți ani ProTV! și mai ce? Niște sănatate, că e mai bună decât toate și chiar îmi doresc, din tot sufletul, să se termine șirul ăsta de boli, dureri, răceli, covizi, enteroviroze, colite etc. etc. etc. Chiar nu mai suport! Curând mi-o ia și psihicul pe cărări, deși suspectez că el a luat-o primul, de altfel eu chiar fiind ferm convinsă că orice problemă fizică are o cauză psihică. Așadar, psihic și fizic vorbind, decembrie, te rog fii mai bun, nu doar de Crăciun și ajută-ne pe toți să fim bine și sănătoși!