De obicei, în fiecare an, ne place să plecăm în concediu, la mare, în Grecia, la începutul lunii iunie, înainte să ia copiii vacanță. Ne planificăm astfel concediul, special, pentru a evita aglomerația sau căldura insuportabilă, care apare în Grecia după această perioadă. Treaba cu evitatul aglomerației ne-a ieșit cu brio și de data aceasta. Am plecat într-o luni, mai exact 14 iunie și nu doar că nu am stat la cozi, în nicio vamă, dar nici măcar nu am fost supuși vreunei testări aleatorii la intrarea în Grecia. Deci până aici toate bune și frumoase! Însă, încă de dinainte să plecăm am avut câteva pățanii care parcă prevesteau concediul ratat, ce avea să urmeze…
Întâi și întâi s-a stricat aerul condiționat la mașina cu care trebuia să plecăm. Asta s-a întâmplat încă de dinainte să plecăm din Brașov. Reparația foarte dificilă, abia s-a realizat, a fost cât pe ce să plecăm cu mașina așa sau cu altă mașină.
Apoi după ce am ajuns, vineri, la București, noi urmând să plecăm de acolo către Grecia duminică spre luni noapte, sâmbătă seara, practic cu o zi înainte, Thea a început, din senin, să manifeste o creștere a temperaturii corporale către 38° – 39°C. A tot făcut, așa, temperatură până duminică seara, când după o zi întreagă în care a fost apatică și a refuzat să mănânce și să bea, la insistențele mele de a bea măcar apă, a vomitat de două ori. Apoi s-a culcat, nu a mai avut temperatură peste noapte. A doua zi s-a trezit bine, fară febră și cu apetit, așa că am decis să plecăm spre Grecia. Mare greșeală!
Pe drum a fost foarte ok. Nu a avut febră, a cerut una alta de mâncare, însă în afară de biscuiți, sărățele și apă nu a vrut să mănânce altceva și nici nu aveam mare lucru la noi, în afară de sandwich-uri. După ce am ajuns, pe seară, în Grecia (Thasos), a continuat să fie ok, iar seara am ieșit la o tavernă unde am mâncat cu toții, iar ea a mâncat niște biban de mare. Apoi am mers la vilă, totul ok, ne-am culcat. A doua zi însă, cand ne-am trezit Thea era foarte apatică. Nici nu voia să se trezească, să meargă la plajă, ceea ce era extrem de neobișnuit la ea, care, în general este foarte energică, nu stă locului nici măcar o secundă și este mereu dornică să facă ceva. Uterior am sesizat că nici măcar în șezut nu voia și nu putea sta, se ,,prelingea” efectiv la orizontală, oricât aș fi încercat să o conving să se ridice. În plus, nu voia să mănânce și nici măcar să bea apă. Nu voia decât să zacă. Dându-mi seama că nu este deloc în regulă ceea ce se petrece cu ea, am decis să mergem la dispensarul din Prinos, ca să o consulte un pediatru. Zis și făcut! Am ajuns în 10-12 minute în Prinos, la dispensar. Acolo, din cauza măsurilor stricte anticovid, nu se putea intra înăuntru. Toată lumea aștepta prin curte. Am mers către intrare și am relatat unui cadru medical care ieșise la ușa dispensarului, ce problemă aveam. Ni s-a spus să așteptam în curte. După aproximativ 15 minute a venit o doamnă doctor pediatru, împreună cu o asistentă. Ne-au dus în curte, într-un container care, în interior, era amenajat special pentru consultații pediatrice, având un birou, un pat, scaune, un cântar, chiuvetă și alte lucruri utile. După ce am relatat, în engleză, situația care ne adusese acolo, au consultat-o pe Thea, i-au luat temperatura, apoi i-au pus o branulă și i-au recoltat sânge, pentru analize. Apoi ne-au rugat să așteptăm, din nou, pe un scaun în curte, rezultatele analizelor. După vreo 20 de minute au venit cu rezultatele și ne-au spus că este extrem de deshidratată și că ne vor trimite cu ambulanța pe continent, la spitalul din Kavala. Pe mine a căzut cerul în momentul ăla și am întrebat dacă nu se poate tratament ambulatoriu. Mi s-a spus că viața ei este în pericol, întrucât analizele au ieșit foarte prost și trebuie să stea câteva zile în perfuzii ca să își revină, așa că, neavând altă variantă, am acceptat. Ca să putem pleca cu ambulanța către spital a trebuit să ne facă atât mie, cât si ei, câte un test rapid covid. Thea, săraca, a făcut îngrozitor de urât la test. S-a zbătut, a dat cu picioarele, dar în cele din urmă au reusit să îi recolteze. Culmea este că în momentul în care i-au pus branulă sau când i-au recoltat sânge pentru analize nu a avut nicio reacție, ceea ce a îngrijorat-o și mai tare pe pediatră și mi-a zis că nu este normal să nu reacționeze la ac în venă. I-am explicat că, probabil, nu a avut nicio reacție pentru că nu i se mai pusese niciodată o branulă, până atunci. Pe de altă parte, pediatra s-a bucurat când a văzut-o atât de reactivă și furioasă la testul rapid pentru covid. După ce am primit rezultatele la testele rapide, negative amândouă, am plecat cu ea, cu ambulanța, spre feribot, către spitalul din Kavala. Eu eram foarte panicată, în ambulanță, mai ales că ea adormea și mă îngrijoram și mai tare când o vedeam așa…inconștientă. Șoferul si ambulanțierul au fost foarte atenți, mă întrebau în permanență dacă suntem în regulă sau dacă nu ne este prea cald sau prea frig, de la aerul condiționat. De asemenea mi-au explicat că o dată ce vom coborî de pe feribot, pe continent, ne va prelua o altă ambulanță care ne va duce la spitalul din Kavala, ceea ce s-a și întâmplat. După ce am coborât de pe feribot, am luat-o în brațe și ne-am mutat în altă ambulanță. Și echipa din această ambulanță a fost la fel de amabilă, ne-au pus centuri de siguranță, atât mie cât și ei, patul pe care era așezată, fiind prevazut cu centuri de siguranță. Mi-au comunicat că în aproximativ 20 de minute vom ajunge la spital, de pe autostradă și exact așa a fost.
La spital ne-au lăsat la camera de gardă de la pediatrie unde a venit o asistentă împreună cu un medic resident. A trebuit să povestesc de la zero tot ce s-a întâmplat. Au consultat-o și ne-au făcut din nou un test rapid covid. Apoi ne-au zis că trebuie să ne facă si test PCR, atât mie cât si ei, ca să ne poată muta pe secția de pediatrie de la etajul 1. Testul ăsta PCR, însă, i-a pus capac Theei. Când a văzut iar bețișorul, de data asta și pentru nas și pentru gât, deși mă chinuiam să o țin, s-a zbătut atât de tare încât i-a ,,zburat” branula din venă și i-a țâșnit sângele pe asistentă. De aici un întreg coșmar: timp de 2 ore pe ceas s-au chinuit să îi pună altă branulă, ea urla, eu o țineam, băgau acul, nu era ok, luam pauza apoi altă venă și de la capăt. A fost horror! Am crezut că leșin, în repetate rânduri. Pană la urmă ne-au trimis sus, pe secție și abia acolo, o asistentă, mai iscusită, a reușit să îi pună branula. Apoi i-a pus și un suport special pe mânuță, pentru a preîntâmpina o altă smulgere, accidentală, a branulei. Biata Thea, după tot acest calvar, a adormit instantaneu. Ne și mutaseră în salon, între timp, un salon cu 6 paturi în care mai era o singură mămică împreună cu o fetiță mai mică decât Thea. Cele două au și fost externate în seara acelei zile, astfel încât peste noapte am rămas doar eu cu Thea în salon.
Am rămas cu ea în spital 2 nopți, de marți dimineață, până joi după amiază. Nu insist prea mult pe derularea evenimentelor în aceste trei zile, însă ceea ce vreau să subliniez este că serviciile medicale grecești sunt cu câteva zeci de ani mai avansate decât cele românești. Nu mă refer neapărat la performanța sau priceperea medicilor, ci mai ales la umanitatea și atenția lor, la curățenia din spital și la tot confortul pe care se străduiesc ei să îl ofere, într-un spital de stat. Practic, ca și servicii medicale, grecii oferă confortul pe care la noi îl găsești la privat, la Medlife, Regina Maria, Sanador, Medicover sau alte spitale particulare. Toaleta se afla în salon și era foarte curată, la fel și dușul unde găseai șampon, săpun lichid și dezinfectant. Și la intrarea în salon se afla un dispenser cu dezinfectant. Hârtia igienică și prosopul de hârtie se aflau, și ele, la locul lor și atunci când parea că sunt pe terminate erau înlocuite cu altele noi. Curățenie se facea, în salon, de 2 ori pe zi, dimineața și seara. Patul pe care stătea Thea era din cel reglabil, cu telecomandă, așa cum am avut la Medlife, când am născut. Echipa medicală, care se schimba cam la 8 ore, de asemenea, extraordinară! Atât medicii cât și asistentele foarte atenți și foarte amabili și umani. Deși nu toți vorbeau engleză își dădeau toată silința să îmi răspundă la orice întrebare pe care le-o adresam. I-au făcut Theei tot felul de analize și îmi explicau de fiecare dată rezultatele. Prin intermediul analizelor au descoperit și că pierde glucoză în urină, motiv pentru care ne-au recomandat investigații suplimentare și, eventual, teste metabolice. Mi-au spus că dacă am fi fost cetățeni greci, ne trimiteau, obligatoriu, la Atena sau la Salonic pentru teste metabolice și investigații suplimentare, care nu se puteau face în spitalul din Kavala. Erau îngrijorați de fragilitatea și greutatea ei, ea având doar 15 kg la o înălțime de 109 cm. A trebuit să le explic, în repetate rânduri, că așa a fost mereu, nu a slăbit acum în urma virozei. În spital a început să și tușească, motiv pentru care în ziua externării i-au făcut și o radiografie la plămâni, care a ieșit ok (dacă nu ar fi ieșit ar fi refuzat externarea). Cu externarea, altă poveste! Abia au acceptat să o externeze, doar pe semnătura și responsabilitatea mea, rugându-mă să îmi iau angajamentul că atunci când vom reveni la noi în țară vom continua cu investigațiile pentru ea. La externare ne-au dat un dosar de 18 pagini cu analizele, observațiile și recomandările lor, dosar pe care încă mă străduiesc să găsesc pe cineva să îl traducă din greacă în română sau în engleză.
A! Era să uit să menționez că secția de pediatrie avea și o cameră de joacă pentru copii, cu jucarii, jocuri, bibliotecă și alte lucruri pentru copii, astfel încât să le facă șederea mai plăcută, în spital. Mâncarea servită copiilor, de asemenea gustoasă, astfel încât după ce ne-am externat, Thea mi-a zis că vrea supă ca la spital. Saloanele aveau toate și câte o icoană frumoasă, pe perete.
Așadar, lăsând la o parte experiența în sine, adică un concediu vai de el, pot totuși să apreciez serviciile medicale de stat de la greci (chiar dacă sper din tot sufletul să nu mai am nevoie vreodată de ele). Mi s-a părut incredibil și că nu au vrut să primească nici măcar 1 € de la noi, deși, ca un român îndoctrinat si prost ce sunt, am încercat să le ofer în repetate rânduri, inclusiv la externare. Au fost de-a dreptul ostracizați și mi-au spus că „it’s forbidden!”. De câte ori mă strigau îmi spuneau „Mom!” așa că acest apelativ o să mă urmărească, o vreme. Theei îi spuneau Thea, pentru că oricum e un nume cu origine grecească. Ba chiar, special pentru ea se străduiau să vorbească în română. Deci, nota 10 plus pentru sistemul medical grecesc!
Acum, câteva sfaturi utile legate de asigurarea medicală de călatorie, în străinătate! Încă de când am mers la dispensar, în Prinos, ne-au întrebat de cardul european de sănătate. Noi nu aveam un astfel de card și abia acum, în urma acestei experiențe, ne aflăm în proces de obținere a acestuia (revin cu detalii mai jos). Însă aveam asigurare medicală, atât noi adulții, cât și copiii, prin Revolut. I-am anunțat pe cei de la Revolut de cum am ajuns la spital cu Thea, în Kavala și au deschis dosar de caz. Au și sunat la spital, iar cei de la spital m-au anunțat că au fost contactați de cei de la asigurare. Buuuun! Părea că totul e în regulă, însă țin să menționez că nici până în prezent nu am recuperat banii de la ei, pentru zilele de spitalizare și pentru serviciile medicale (ambulanțe, transport, feribot etc.). Oricum, costul total pentru 2 nopți de spitalizare, analize, plus transport cu două ambulanțe, feribot etc. a fost de doar 340 euro, ceea ce mi se pare foarte rezonabil, mai ales că serviciile oferite au fost de nivelul unei clinici private din România, unde cu siguranță toate cele menționate, mai sus, ne-ar fi costat mult mai mult. Cei de la Revolut au cerut acces la dosarul medical. L-au primit de la spital, apoi ne-au cerut contactul medicului pediatru din România, care a urmărit copilul de la naștere, ca să se asigure că nu era o condiție preexistentă, de care știam. Ca și cum poți ști dinainte dacă te paște o viroză urâtă care se lasă cu deshidratare masivă. În fine! Apoi, după ce au primit toate cele de mai sus, ne-au spus că ne-au transferat către altă ,,direcție” de la ei, pentru că noi am plătit deja și nu am așteptat să plătească ei. Daaaaah! Logic că am plătit, că altfel nu ne externau și dacă așteptam după ei să plătească, la cât de ,,repede” se mișcă, probabil că eram încă acolo… Deși asigurarea asta pe care noi am platit-o atât pentru noi, cât și pentru copii este făcută prin intermediul Revolut, la o firma de asigurare din Marea Britanie, se pare că nu e bună de nimic. Acum cică analizează factura de la spital. Deci birocrație mai multă decât la noi! Dar pentru mine nu e vreo mirare, am pățit la fel și cu Allianz Țiriac, în 2016, când tot în Grecia fiind, gravidă cu Thea am mers să fac o ecografie pentru că aveam niște probleme și deși am plătit ecografia 100 de euro, pentru că am cerut chitanță (fără chitanță m-ar fi costat 80 de euro, că așa e la greci..), cei de la Allianz au refuzat să deconteze spunându-mi că ecografia am făcut-o la cererea mea. nu la recomandarea vreunui medic… Deci, practic, asigurările astea sunt făcute doar spre profitul lor, că dacă ai nevoie, trebuie întâi să aștepți o recomandare și apoi să apelezi la serviciul medical, cu alte cuvinte poți să și mori, dar doar să ai recomandare prealabilă. Așa că, pe viitor, o sa ne facem Cardul European de Sănătate, care se obține în mod gratuit de la Casa de Asigurări de Sănătate din România și este valabil 2 ani. Prin intermediul lui ai access gratuit la servicii medicale de stat, din Europa. Dacă am fi avut acest card nu ar fi trebuit să plătim nimic și totul s-ar fi decontat prin casa de asigurări din România către sistemul de sănătate al Uniunii Europene. Pentru cei interesați, pentru obținerea acestui card sunt necesare: o poza sau un scan după cartea de identitate și o poza/scan după adeverința de salariat/contribuabil la sistemul medical de stat, care se pot depune on-line aici: https://www.casmb.ro/atl_uploads_pf_card_european.php După ce le depui, primești confirmare pe e-mail că s-a acceptat solicitarea și că vei primi cardul prin poștă, în 7 zile lucrătoare. Noi sperăm, sincer, să nu mai avem vreodată nevoie de acest card, dar după experiența cu asigurările private, am zis că măcar să avem și aceste carduri, data viitoare când mai călătorim în Europa, atât pentru noi cât și pentru copii.
Revenind la povestea despre concediu, după ce am externat-o pe Thea joi, ea era ok, însă joi seara a început Eva să facă febră. Vineri am mers un pic cu ele la plajă, pentru că îi promisesem Theei că va merge și ea la plajă, după ce, în spital, saraca stătea mereu și se uita pe geam, din salon și plângea că vrea la plajă. De pe geamul salonului se vedeau fix marea și insula… La plajă însă era foarte frustrant pentru ele: Thea nu avea voie după externare să stea mult nici în apă și nici la soare, iar Eva, la fel, pentru că avea febră. Amandouă își doreau să se joace în apă, dar era ceva de genul ,,uite marea, n-ai voie în ea!”, ,,uite plaja, dar n-ai voie să stai în soare!”. Foarte greu de gestionat situația! Vineri, pe seară, când am văzut că Eva tot face febra, iar Thea transpira de la căldura, ea neavând voie să transpire foarte mult, după ce fusese atât de deshidratată, am decis să plecăm spre România în noaptea ce avea să urmeze. Au plâns fetele când au aflat, am plâns și eu, de ciudă, o dată cu ele și am plecat, cu promisiunea că vom reveni. Practic nici nu mai contează, un concediu ratat, asta e, doar sănătoși să fim! După ce am ajuns în România, cu Thea încă tușind și cu Eva continuând, încă două zile, cu febră 38° – 39° C, am mai stat câteva zile la București și apoi ne-am întors la Brașov, căutând răcoarea. Au urmat alte zile cu Thea ok și Eva cu tuse, iar viroza a ajuns în cele din urmă la Andrei, răpunându-l și pe el, cu febra 39 și câteva zile și cu tuse. Am uitat să menționez că nici pe mine nu m-a sărit această ,,minunată viroză”, eu am tușit cât am stat internată cu Thea în spital, de am crezut că leșin, m-a durut capul vreo două zile, posibil că am avut și febră, habar n-am! Eram atât de preocupată de ea și atât de stresată, încât nu prea am băgat în seama nicicum starea mea, nici n-am mâncat nici n-am dormit zilele alea…pentru mine nu conta decât să fie ea bine!
Cu Thea suntem încă în faza de analize suplimentare pentru glucoza din urină. Sper, din tot sufletul, să fie bine și să nu mai fie nevoie și de alte investigații! Sper să fim bine cu toții și să ne revenim, să ne bucurăm pe viitor de o viață lipsită de astfel de griji și de concedii fără peripeții! Oricum, ăla de a zis că cea mai importantă este sănătatea, mare savant a fost!