Faptul că îmi place să scriu face deja parte din descrierea mea și, implicit din mine sau din ceea ce sunt. Ar mai fi, însă, de menționat și că îmi place foarte mult să scriu…de mână. De mână adică cu pixul în mână, chiar dacă, în general, scriu, de mână, cu litere de tipar.😊 Pentru că așa am învățat, inițial, să scriu, cu pixul sau, mă rog, cu stiloul, scrisul de mână are și astăzi un rol creativ în viața mea. Cumva, mă simt mult mai stimulată, creativ, atunci când scriu de mână. Zilele astea sunt extrem de încântată că am descoperit o metodă prin care pot scrie de mână si, totuși, cuvintele mele să ajungă din scrise cu pixul direct pe acest site, fară să stau să le transcriu pe tastatură. Metoda care îmi transformă “vocea de pix” în “voce tastabilizată” sau în „voce virtuală și vizibilă cu litere tastate” aici, pe site, se numește REMARKABLE. Și pe bună dreptate, se numește așa pentru că este, cu adevărat, remarcabilă. Remarkable este un notebook digital care redă aproape 100% experiența de a scrie pe hârtie, transformând instant scrisul de mână, în scris digital, virtual. Nu știu câte se cunosc despre acest notebook în România sau cât este de folosit la noi în țară. Mai multe detalii despre el se pot găsi aici: https://remarkable.com/ și aici: https://youtu.be/SWY_bwFMxro
Sunt atât de fericită zilele astea, de când am primit acest notebook cadou, cu ocazia zilei de Sf. Andrei. Mulțumesc Andrei! A meritat așteptarea! A durat cam 3 luni de zile de când l-am precomandat și până a ajuns fizic, în posesia mea. Se pare că m-am adaptat la ea la fel de repede sau de ușor cum m-am adaptat și la cititul pe Kindle. Să mai zică cineva (știe eu cine) că sunt, citez, “conservatoare” și că nu sunt deschisă la inovații! Ha!
Cum spuneam, îmi era atât de dor de senzația asta, pe care o simt acum, în timp ce scriu, senzația că mă doare mâna și mai ales degetul mic, de la scris. Senzația aia că pixul abia poate ține ritmul gândurilor. Din păcate de la scrisul pe reMarkable nu îți rămân și urme pe degete de la cerneală sau de la pasta de pix, dar sunt sigură că îmi va rămâne măcar „șanț” în deget (da, m-am uitat acum și se formează, pe degetul inelar de la mâna dreaptă) de la sprijinit pixul “în carne”. Oare mai există cineva ca mine căruia să îi fie dor de urme de cerneluri și, de „șanțuri” și dureri în degete?
Mie, scrisul de mână, pe lângă faptul că îmi stimulează creația și gândurile (e ca și cum mâna și pixul reprezintă, de fapt, vocea gândurilor mele) îmi trezește și forte multe amintiri. Îmi aduce aminte de copilărie, de cum am învățat prima dată să scriu și să citesc, de doamna învățătoare Drondoie Eugenia și de școala generală nr. 79 din București. Ce amintiri dragi si, ce adânc sunt sculptate în mintea mea (precum o statuie de-a lui Michelangelo)! Atât de adânc încât mi se întâmplă des să îmi visez noaptea colegii din clasa întâi și ordinea în care se succedau ei în catalog (cred că dacă mi se ,,străduiește” mintea suficient mi-i redă în ordine alfabetică, după nume și prenume pe toți 42). De asemenea, se întâmplă să îmi vizualizez, din memorie sălile de clasă și băncile, hărțile României, de pe pereții claselor, tabelul periodic și planșele din laboratorul de fizică în care am învățat în clasele a VI-a și a VII-a. Din fericire amintiri cu poze sau tablouri cu “Nea Nicu’” nu am prins, că am început școala în ’91, când, deși nu scăpasem cu adevărat de comunism (oare mai scăpăm vreodată?), scăpasem totuși de aceste portrete odioase, astfel încât ele nu îmi bântuie amintirile despre școală. Tresar însă și astăzi când aud sunet de clopoțel și mă gândesc că ,,s-a sunat” și trebuie să ies în recreație ca să îl văd pe ,,acel” băiat.
Dar să revenim la scrisul de mână! O Doamne! Caietele de caligrafie, bastonașele, primul stilou cu peniță de aur (moștenire de la tata), penarele frumos aranjate, gumele de șters parfumate… A! și pregatirea caietelor! Cum le ,,montam” la toate coperți (dacă nu aveam de plastic, confecționam din hârtie) și etichete, apoi le liniam pe fiecare pagină! N-aveai copertă la abecedar și la caiete nu aveai ce căuta la școală. Cu câtă rigoare eram supravegheati și notați sau penalizați, ca atare, pentru a sublinia cu o linie orizontală data, în colțul dreapta sus, iar titlul cu două linii orizontale, pe mijloc, în capătul paginii! Efectiv aceste elemente erau scăzute din nota de la ,,lucrările de control” dacă lipseau. Puteai sa ,,mănânci” o literă, era de înțeles, că abia învățai să scrii, dar nu aveai, sub nicio formă, voie să ,,mănânci” vreo subliniere. Dacă nici astea nu erau O.C.D.-uri atunci nu știu ce mai este O.C.D.-ul în definiția lui. În mod cert toate obiceiurile astea riguroase, din clasele primare, m-au modelat în adultul ordonat care sunt astăzi. Cred că mi s-a format gândirea în modul ăsta, ca dacă nu e ordine în jurul meu sau în mintea mea, eu nu pot să gândesc sau să acționez. Până nu fac ordine pe birou, nu pot să mă apuc de scris, pînă nu e ordine în bucătărie și până nu sunt vasele spălate, nu pot să mă apuc de gătit. În cameră, dacă nu sunt hainele frumos așezate, la locul lor, în dulapuri, nu pot să locuiesc. Despre jucăriile împrăștiate peste tot, nu mai are rost să povestesc… căci cu ele îmi este cel mai greu să conviețuiesc!
Așadar, cine s-ar fi gândit vreodată că scrisul de mână are atâtea semnificații și urmări, în viața unui om? Dacă nu m-aș fi gândit eu acum, iată că s-au mai gândit și au descoperit acest lucru, înaintea mea și unii cercetători, de-ăștia plătiți să se gândească ei, așa, la diverse. Pare-se că niște ,,studii recente arată că scrisul de mână îi ajută pe copii să învețe mai mult și să memoreze mai bine.” (https://copiisiparinti.ro/copii/studii-noi-de-ce-copiii-care-scriu-de-mana-sunt-mai-destepti/ ). De asemenea, ,,mai mult studii citate de The Wall Street Journal arată că, atunci când îți iei notițe de mână, în loc să le tastezi, memorezi mult mai bine lucrurile. (…) Scrisul de mână funcționeză mai bine decât cel la computer pentru că stimulează și provoacă mai mult creierul uman.” (https://www.noobz.ro/2018/09/01/beneficiile-scrisului-de-mana-versus-scrisul-la-tastatura/ ).
Alte studii ar fi demonstrat că ,,că scrisul de mână crește inteligența copilului“ https://www.qbebe.ro/psihologie/dezvoltare_cognitiva/un_studiu_dezvaluie_ca_scrisul_de_mana_creste_inteligenta_copilului ). Dacă scrisul de mână crește inteligența copilului, atunci nu pot decât să sper, că în cazul general al adultului și în cazul special al meu…dacă nu o crește sau cultivă…măcar să o păstreze. Oricum ar fi cu inteligența… în ceea ce mă privește, în mod cert, creativitatea dă mai mult randament în cazul scrisului de mână, decât în cel al scrisului pe tastatură. Plus că, în cazul scrisului de mână nu trebuie să stau, în mod constant, să îmi amintesc să dezactivez autocorrect-ul sau să setez limba. Așadar, tot ce pot să sper este că cei de la reMarkable vor continua să întrețină soft-ul pentru acest notebook, precum și să furnizeze, în continuare, vârfuri pentru pixul dedicat, întrucât eu trebuie să recunosc că le tocesc/uzez destul de repede.