Avertisment! Acest articol va fi fooooarte lung, de tipul nuvelo-romanistic, ceva care ar merita să aibă capitole și cuprins! Pentru parcurgearea lui în diagonală, în funcție de sferele de interes, am bolduit fiecare activitate în parte, astfel încât să fie mai ușor să îți îndrepți atenția către ceea ce te interesează.
Pentru că iarna nu-i ca vara, dar mai ales pentru că, în Poiana Brașov iarna nu e nici măcar cum e iarna prin alte părți ale României, unde se lasă mult așteptată și, atunci când vine, este oricum mai blândă decât aici. Pentru că, în Poiana Brașov, iarna vine întotdeauna mai devreme și pleacă mai târziu… sau, cum ar veni vorba, pentru că aici a și venit as we speak și ne-am și „bucurat” de prima ninsoare (de vreo două ori, deja), m-am gândit că ar fi cazul să nu mai aștept și să aștern pe ,,foaia” digitală activitățile de care te poți bucura, în Poiana Brașov, pe timp de iarnă. Așadar, să purcedem!
Voi grupa activitățile de iarnă aferente acestei regiuni, în activități în aer liber, activități in-door și alte tipuri de activități. Și pentru că întotdeauna am fost genul de out of the box person, preferând activitățile în aer liber, celor indoor, am sa încep cu acestea, ele fiind oricum și mult mai multe, decât cele indoor.
So, CAPITOLUL I (roman) outdoor activities to be considered for the winter season in Poiana Brașov (iar mi-a rămas mică limba română, dar e așa bine când nu mai trebuie să fiu atentă unde mănânc diacritice):
- Sporturi de iarnă în aer liber (schiat, snowboard, patinaj, săniuș, datul cu forașul, punga, capacul de wc sau mai știu eu ce):
a) Schiatul și plăcuitul (sau snowboarding-ul, cum bine sună în engleză și tare aiurit în română, că eu când aud de placă, mă gândesc automat la întins părul… așa e când ai părul ondulat natural, visezi numai la el drept). Așa, ce ziceam, că iar am dat-o pe după garduri sau, dacă e să rămânem în sfera schiatului, am cam ieșit pe off-piste, deși, în realitate, eu nu fac niciodată asta 😉 Revenind, cum era să nu încep cu schiatul? Adică eu, care tocmai am descoperit de aproape 4 ani încoace schiatul și mi se pare că iarna nu are sens, fără el (cum de altfel nici nu a avut vreodată sens, iarna, în viața mea, până să descopăr schiatul), cum era să nu încep cu această activitate de iarnă? Așadar, schiatul sau snowboardingul sunt două activități foarte ok de practicat în Poiana Brașov (evident doar iarna și doar atunci când sunt amenajate pârtiile și funcționează instalațiile de transport pe cablu, deși dacă faci schi de tură, ai posibilitatea să schiezi și când nu functionează instalațiile, dar asta e altă discuție). De ce e foarte ok să vii la schi sau la snowboard în Poiană? Pentru că aici, încă (nu ne-a depășit nimeni din păcate) avem cel mai mare domeniu schiabil din România. Este vorba de ,,fabulosul” domeniu schiabil care însumează 25 km de pârtii amenajate. Când auzi asta și te gândești la ce e în Austria, Franța, Italia, Slovenia sau chiar Bulgaria nu știi dacă îți vine să râzi sau să plângi când spui că cel mai mare domeniu schiabil din România însumează 25 km. Dar nah, cum e vorba, atât s-a putut! Sau și mai pe românește ,,aia e!”. În materie de pârtii, din punct de vedere al gradului de dificultate, aici se găsesc toate categoriile, respectiv pârtii pentru începători, de culoare albastră, cum sunt Bradul, Stadion sau cea mai lungă – Drumul Roșu (da, Drumul Roșu e pârtie albastră, don’t ask), pentru nivel intermediar, de culoare roșie, cum sunt pârtia Sulinar și alte câteva variante sau pârtii negre pentru nivel avansat, cum sunt Ruia, Lupului sau Subteleferic. Eu, deși în primul an, când am învățat să schiez, am zis că în viața mea nu o sa mă dau pe o pârtie neagră, acum am ajuns să mă dau doar pe cele negre, pe care le prefer pentru că sunt mai puțin aglomerate și pentru că în general (dar nu nepărat), pe aceste pârtii se dau oameni mai experimentați alături de care riști mai puțin să fii implicat într-un accident de schi. E cam ca pe autostradă, practic, se întâmplă mai rar accidente pe acest tip de pârtie, dar și când e să se întâmple, clar e nasol, pentru că sunt mai abrupte și pentru că cei care le practică se dau cu viteză mai mare decât pe celalte pârtii. Eu, în continuare, cel mai tare la schi mă feresc de aglomerație și de schiat în weekend-uri și în vacanțe școlare. Pentru că atunci riști să îți petreci ziua la cozi, în loc să schiezi. Nu mai zic și de frecvența accidentelor pe pârtii, care este evident mai crescută, în zilele aglomerate. Dezavantajul acestui ,,fabulos” domeniu schiabil este că în afară de cele doua telecabine (Capra și Kanzel) și de gondolele care pleacă de la Kanzel nu ai prea multe telescaune și teleschi-uri care să deservească pârtiile din masiv, așa că, atunci când este aglomerat toate lumea se proptește la coada la telescaunul Ruia, în timp ce foarte puțini coboară la telescaunul Lupului, din motive bine întemeiate, cum ar fi faptul că, de obicei, pe pârtia care se află la scaunul Lupului nu prea stă zăpada și condițiile de schiat sunt destul de precare. Apoi, chiar dacă sunt condiții decente de schiat pe acea pârtie, o dată ce ai ajuns acolo nu mai poți ajunge înapoi în masiv, decât tot cu unica gondola, nemaiexistând alt telescaun care să-l unească pe cel numit Lupului cu scaunul de la Ruia sau cu ceva teleschi-uri care să te ducă în masiv, așa că vei rămâne blocat la cozile de la gondole sau cabină, care sunt destul de măricele, în general. În materie de teleschi-uri, iar este o problemă, pentru că în afară de cele de pe Bradul și Stadion, restul, cele de sus din masiv sunt suficient de vechi și neîntreținute, încât de obicei fie nu funcționează deloc, fie dacă funcționează ești reticent în a le folosi de teamă că riști să rămâi ,,cu crosa în mână”, fără ca această expresie să fie o glumă, ci însemnând ad literam că se poate rupe cu tine atârnat de ea (am văzut cazuri, sezonul trecut). În ciuda tuturor acestor condiții, mai mult sau mai puțin favorabile, mie, personal tot îmi place să schiez în Poiana Brașov. Pentru că oricum aici locuiesc și pentru mine este cel mai comod să merg aici la schi, dar mai ales, pentru că eu pot să aleg zilele în care merg la schi astfel încât să evit aglomerația și cozile, pot schia în timpul săptămânii, o oră-două de dimineață și să nu iau contact cu îmbulzeala infernală din weekenduri. Din păcate, de 2 ani, de când cu pandemia, nu prea s-a mai văzut diferența între weekend și timpul săptămânii și a fost aglomerat indiferent de zi sau oră, mai ales din cauză că românii nu au mai plecat la schi în țări străine. Dar, am speranța că, măcar dacă nu sezonul ăsta, poate următorul, lucrurile vor reveni la normal. Așadar, schiatul și snowboardingul rămân activitățile de bază în timpul iernii în Poiana Brașov. Big advice! În caz că vrei să vii să schiezi sau să te dai cu placa în Poiană și nu ești cazat aici, nu veni cu mașina personală, mai ales dacă vii în weekend! Există linii de autobuz dedicate: autobuzul care deservește linia 20 urcă din Brașov, din Livada Poștei și are stații atât în Poiana Mică, de unde poți lua mai departe autobuzul 60, care are stații în toată Poiana și oprește lângă fiecare pârtie, cât și în Poiană, lângă parcarea mare, de unde, la fel, poți lua mai departe 60-ul sau poți pleca pe jos/pe clăpari/boots-i către pârtii. Dacă, totuși, ești comod și vrei să vii cu mașina personală, va trebui sa iei în calcul următoarele aspecte: primul ar fi să ajungi cât mai devreme posibil (adică între orele 7:00 și 8:00 a.m. chiar dacă instalațiile de transport pe cablu au programul de funcționare începând cu orele 9:00 a.m. și până la 15:45/16:45 p.m.), dacă vrei să mai găsești loc de parcare, mai ales în weekend, dar cum spuneam, în ultimul timp nu prea s-a mai văzut diferența între weekend și restul săptămânii; în al doilea rând ar trebui să iei în calcul că dacă nu mai găsești loc de parcare pe cele câteva locuri unde poți plăti prin sms sau la aparatele TPARK (unde prețul este de 0,60 euro pe ora sau 2,40 euro pe zi), va trebui să parchezi în parcări private, unde prețurile sunt destul de piperate (în afară de vreo două-trei parcări unde prețul variază de la 5/10 lei pe oră și 30/40/50 de lei pe zi, în restul parcărilor sunt prețuri cu adevărat nesimțite care variază de la 20/25/30/40 de lei pe oră la câteva sute de lei pe zi); în al treilea rând sau cum ar veni, dacă te-ai trezit târziu, adică dacă ajungi după orele 9:00 în Poiană, mai bine parchezi la parcarea supraetajată din Poiana Mică, pentru că sus sunt șanse mari, ca sus în Poiană, să nu mai găsești loc de parcare nici măcar printre brazi (nu glumesc! sunt weekenduri în care doar sus în copaci nu am văzut mașini parcate, dar proabil că urmează să văd și acolo, că în rest le lasă absolut oriunde găsesc un loc în care să încapă mașina, fie că aceasta blochează o stradă, un garaj, o stație de autobuz etc.); dacă parchezi în parcarea supraetajată din Poiana Mică, de acolo poți lua autobuzul 60 care are mai multe stații în Poiană și deservește mai multe zone de acces spre pârtii, capătul de linie fiind la gondole sau la cabina Kanzel (autobuzele de pe linia 60 circulă doar în sezonul de iarnă, doar în perioada în care este deschis sezonul de schi).
Nu am să scriu aici și despre echipament, școli de schi sau centre de închiriat, pentru asta o să dedic un ,,capitol” special 😉 O să las, însă, câteva link-uri utile legate de pârtii:
- http://starepartii.brasovcity.ro/en/ski-area-map/
- https://www.schipoianabrasov.ro/
- https://www.roxy-world.ro/poiana-brasov – acest link mi se pare cel mai util, eu aici mă uit când vreau să merg la schi și vreau să văd exact dacă e coadă la gondole, dacă merg instalațiile, dacă e ceață sau dacă bate vântul etc.
b) Săniuș, foraș, celofan și ce s-o mai putea: La categoria asta nu am fost niciodată mare fan. Nici când eram copil nu îmi plăcea, în mod deosebit (mai bine zis spre deloc), să mă dau cu sania. Probabil de aceea, până să descopăr schiatul nu am găsit un sens iernii. La sanie, singurul lucru care mi-a plăcut, în copilărie, a fost să ma plimbe cineva (de obicei tata) cu ea pe zăpadă, prin parc. În rest, țin minte că să mă dau cu sania la vale, mi-a plăcut doar când eram foarte mică, până când am văzut cum s-a înfipt un copil cu sania într-un copac și nu s-a mai mișcat. Evenimentul ăsta m-a marcat atât de mult, încât ulterior, am refuzat să mă mai dau cu sania. Acum, această activitate pare amuzantă, cel puțin dacă stai pe margine și privești. Pe mine, însă, în continuare nu mă atrage, altfel decât că și spectator… În Poiana Brașov, există mai multe zone în care poți practica această activitate, unele fiind special amenajate, cu acces contra cost, iar altele fiind amenajate adhoc și cu access gratuit. Din categoria celor special amenajate si cu access contra cost face parte zona din centrul Poienii, vizavi de parcul de lângă hotelul Aurelius, în stânga bisericii din Poiana. Aici am văzut că se formează cozi foarte mari la urcare. Există un covor rulant care te ajută să urci și niște zone bine delimitate pe care te poți da fie cu sania fie cu niște saltele gonflabile cu unul sau mai multe locuri (ca cele cu care te trage barca pe apa, vara la mare). Mărturisesc că de când locuim aici nu m-a atras niciodată zona asta, pentru că este în permanență aglomertă de o anumită categorie de oameni, de care eu prefer, în general, să mă feresc… Așadar, nu aș putea să povestesc despre prețul de acces sau despre experiența în sine, pentru că în afară de faptul că am vizionat zona de la distanță, în rest nu am interacționat vreodată cu ea. Pentru copii, pare o zonă foarte atractivă, însă mie mi se pare și periculoasă și neadministrată corect, din punct de vedere al siguranței. Am văzut des salvări care opreau acolo pentru a prelua persoane care s-au rănit, în timp ce practicau activitățile pentru care a fost amenajat acest parc, care cred că poate fi numit…de distracții. Pentru amatorii de săniuș, făraș, celofan etc. există în Poiană și alte zone, în funcție de creativitatea și inventivitatea doritorilor, unde aceștia pot aluneca la vale for free, după bunul plac, pe echipamentul din dotare, cum ar fi dealul de vizavi de parcarea mare, în spatele chioșcului non stop, dealul de la baza hotelului Alpin și dealul care coboară spre centrul de agrement. Desigur, există și multe centre de închiriat sănii și alte accesorii destinate alunecării la vale, pe dealuri. În general, în plin sezon, Poiana, din punctul meu de vedere, seamană cu un bâlci populat de tot soiul de oameni, aflați în căutare de astfel de senzații.
c) Patinat: Din punct de vedere al patinatului, există în Poiană minim două locații unde se poate practica această activitate. Prima și cea mai ok, din punctul meu de vedere, este patinoarul acoperit (în balon) de lângă stadion. Acest patinoar este amenajat la nivel de competiție sportivă, în sensul că are inclusiv tribune, iar suprafața amenajată pentru aluneacarea pe patine este una foarte amplă, de genul celor olimpice. Gheața este mereu în stare extraordinară și se întreține și reface după fiecare tură de patinat. De obicei o tură de patinat durează 2 ore. Există aici și centru de închiriat patine, vestiar și tot ce este necesar. Cum am spus, este și acoperit, deci aici se poate patina, indiferent de vreme, pe toată durata perioadei cât el funcționează, de obicei din decembrie și până în martie, la o temperature constantă, în sensul că atunci când sunt -20 de grade Celsius afară, înăuntru este totuși mai cald și poți patina. Faptul că este acoperit poate fi, însă și un dezavantaj, în caz de pandemie. Spre exemplu, anul trecut patinoarul nu a funcționat, tocmai din cauză că nu este în aer liber. Anul acesta, rămâne de văzut dacă se va mai deschide și dacă se va permite accesul, probabil pe bază de certificate verde. Problema este că la ninsoarea din acest an din luna martie s-a ,,prăbușit” acoperișul balon peste patinoar și am observat că încă nu l-au refăcut, acum o săptămână tot prăbușit era… În materie de prețuri de acces și de închiriat patine, țin minte că acum 2 ani, când am mers ultima dată, erau destul de accesibile, ceva de genul 20 lei accesul pentru 2 ore pentru adulti/10 lei pentru copii și 30 de lei închiriatul de patine. În afară de acest patinoar acoperit, în Poiana, în ultimul timp s-a mai amenajat un patinoar în aer liber, pe terasa din spate a complexului Capra Neagra, fix lângă centrul de agrement. Acesta este însă destul de micuț, nu prea ai loc și cred că este potrivit doar pentru copii. Aici nu am mers, însă niciodată, ci doar l-am observant… de pe margine sau mai bine zis l-am ,,vizionat” de la distanță în timpul plimbărilor prin Poiană. Nu știu dacă acest patinoar urmează să se deschidă și iarna aceasta sau nu.
d) Alte activități, în aer liber: În această categorie pot fi încadrate plimbările cu sania trasă de cai (de la centrele de echitație din Poiana Mică sau de la Casa Viorel – deși la Casa Viorel nu sunt sigură dacă se mai poate, pentru că din ce am văzut Nea’ Viorel a cam vândut și sănii și trăsuri și mai ales cai), plimbările ,,per pedes” prin Poiană sau pe unde vrei să te poarte pașii, plimbări cu ATV-ul (se pot închiria din Poiana Mică, de lângă parcarea supraetajată), drumeții pe trasee de munte, accesibile în perioada de iarnă etc.
e) Apres schi sau ,,între” schi: tot la categoria activităților în aer liber pot fi menționate și terasele, unde se poate asculta muzică (de obicei mixată live de câte un DJ), unde se poate dansa (dacă te țin clăparii) și se pot consuma alimente și băuturi (inclusiv alcoolice, atunci când nu e pandemie sau când nu sunt restricții în acest sens). Astfel de locuri se găsesc, din belșug în Poiană, atât jos, la baza pârtiilor (cum sunt cele de la Rossignol, The Hockey Pub sau mai nou amenajata terasă Kupa, de lângă gondole sau terasele de lângă pârtia Bradul), cât și sus, unde poți lua o pauză de schi la cele două cabane, Postăvaru sau Yagger Chalet. Ca și pe timp de vară și iarna eu prefer Cabana Postăvaru, pentru că aici atmosfera este mai destinsă, mai welcoming, mai user friendly și mai puțin ,,cu fiță” decât la Yagger. Pentru că aici se strâng mai mult cunoscătorii și localnicii, decât turiștii care vin să facă o poză la Yagger și apoi să fie cool pe social media, pentru că mâncarea este mai bună și prețurile mai accesibile decât la Yagger și pentru că, de fapt, aici mă simt eu cel mai bine, iar copii, aici găsesc cel mai bun salam de biscuiți și cel mai gustos și autentic ștrudel cu mere. Atât la cabana Postăvaru cât și la Yagger se oranizează frecvent petreceri cu DJ, muzică dansantă, vin fiert, ceai cu rom (astea la Postăvaru) sau șampanie servită la frapieră cu artificii, la Yagger.
Un vin fiert, savurat ,,alături” de peisaj, la Cabana Postăvaru
CAPITOLUL II (roman) – Activități indoor: În legatură cu acestea, mărturisesc, din capul locului, că nu am cine știe ce experiență, pentru că eu, locuind în Poiană, am o noțiune deformată vizavi de conceptul de indoor, care pentru mine înseamnă la mine acasă, cum ar veni, în sufragerie… Practic, în afară de Centrul de Agrement din Poiană, unde chiar am fost de câteva ori și am o părere formată vizavi de ceeea ce poți face acolo, în rest nu mă pot pronunța, din proprie experiență.
- Centrul e agrement este situat, culmea, chiar în centrul Poienii, în spatele complexului Capra Neară. Aici poți să te bucuri de diferite activități, precum bowling, billiard, ping-pong, loc de joacă pentru copii și escaldă, pentru adulți și pentru copii. Din păcate, nu mai sunt la curent cu prețurile practicate aici, pentru fiecare activitate în parte, întrucât nu am mai fost la acest centru de vreo 2-3 ani. Când am fost, am mers la escaladă și ne-a plăcut, atât mie, cât și fetelor. Ele mă tot întreabă când mai mergem, la escaladă, acolo, dar în ultimii ani, în contextul pandemiei, am evitat locurile aglomerate, mai ales dacă ele sunt indoor. Eu și până la pandemie, mă feream de locurile închise, mai ales de cele de joacă, unde toți vin și pun mâna pe aceleași lucruri, care nu îmi inspiră neapărat o senzație de igienă (fiecare cu O.C.D.-urile lui). Pentru turiști, prespun că este destul de appealing acest centru de agrement, mai ales pentru că oferta nu este prea variată în Poiană, în materie de astfel de activități (bowling, billiard, ping-pong, escalada). Din punctul meu de vedere nu ar fi stricat să existe și niste mese de ping-pong prin Poiană, dar outdoor, pe care oamenii să le poată folosi cu echipamentul propriu, dar asta este o altă discuție.
- Pișcine interioare, wellness, SPA-uri: Poiana Brașov, fiind poziționată ca o stațiune de lux din România, nu duce lipsă de piscine indoor, SPA-uri și centre de wellness. Știu că exită multe, însă mărturisesc că în cei 4 ani și jumătate de când locuim aici, nu am vizitat niciun astfel de centru. Dar sunt sigură că cei care sunt în căutare de relaxare au de unde alege în materie de piscine, saune, SPA-uri etc. în cadrul hotelurilor din Poiana. Din câte știu, astfel de activități recreative pot fi găsite începând din Poiana Mică, la Silver Mountain și, continuând, de cum ,,pătrunzi” în Poiană cu hotelul Alpin, hotelul Sportul, hotel Aurelius, hotel Piatra Mare, hotel Teleferic, hotel Escalade și cu siguranță mai sunt și altele. Cred, însă că, acum, în perioadă de pandemie, accesul în aceste locații se poate face doar dacă ești și cazat la respectivul hotel. Înainte se putea face și contra cost, indiferent dacă erai sau nu cazat acolo.
- Restaureante: În materie de restaurante, pentru noi, iarna rămâne ca vara, în sensul că fie vară, fie iarnă, ne place să luăm masa ,,în oraș” la aceleași restaurante. Așadar și de această dată Casa Vlasin rămâne cap de afiș, pentru că noi aici am găsit cea mai bună mâncare din Poiana, atât din punct de vedere gust, cât și din punct de vedere preț. Aici știm sigur că mâncarea este proaspăt pregătită, de fiecare dată și mai ales că este safe și pentru copii. Fetele sunt leșinate după mâncarea de aici. De fiecare dată cer ciorbă, coaste, cotlete (sau ,,colete”, cum le zice Thea) de berbecuț sau păstrăv la grătar, iar de papanași nici nu mai spun, că nu există masă care să nu se încheie cu minim o porție de papanași. Și chiar nu bat câmpii când spun că aici se găsesc cele mai bune coaste de porc și cei mai gustoși și autentici papanași din Brașov! Și dacă eu pot fi acuzată de subiectivitate, e bine, însă, de știut că toți prietenii sau cunoștințele pe care le-am adus aici sau cărora le-am recomandat acest restaurant, au declarat același lucru, ba chiar au și revenit ulterior, pentru a repeta experiența. Deci ăsta ar fi cam singurul loc din Poiană pentru care eu chiar garantez din punct de vedere gust, calitate, accesibilitate (atât ca preț cât și ca zonă, pentru că restaurantul se află chiar la intrarea în Poiană, pe partea stângă, vizavi de parcarea mare și de hotelul Alpin), servire, prospețime a mâncării și meniu variat care nu e doar cu specific românesc (poți găsi și paste de exemplu, dar și deliciosul vin fiert, acum, în sezonul de iarnă). Totodată, ce mai îmi place aici este dimensiunea restaurantului, care este destul de restrânsă (atât înauntru cât și pe terasă), astfel încât atmosfera este permanent una intimă și welcoming, făcându-te să te simți ca acasă, în familie (motiv pentru care poți inclusiv să te cazezi aici: https://pensiuneavlasin.ro/ ). Mie, una, nu îmi plac restaurantele imense, de tip saaaaaală de mese sau cantină, cu mese mari la care se strâng foarte mulți oameni și unde se crează o rumoare și o atmosferă care mă fac să mă simt ca la uzină, nu ca la la restaurant. Așa că, în mod clar, o să prefer oricând să iau masa aici, decât la restaurantele super populare din Poiană, pe care le voi aminti, totuși, în treacăt, pentru amatori: Stâna Turistică (unde, la început când s-a deschis îmi plăcea să merg, mai ales pe terasă, pentru atmosferă, peisaj și, uneori, pentru focul de tabără, dar, între timp au tot extins capacitatea și s-a transformat, cum spuneam și mai sus într-o uzino-cantină cu prețuri exagerate, care a început să pună accentul mai mult pe cantitate și profit decât pe calitate), Șura Dacilor (aici nu mi-a plăcut niciodată mâncarea, iar de când a fost subînchiriată și s-a transformat într-un restaurant cu publicitate pe panourile de pe drumul Poienii, nu am fost și nu mi-am format o părere) și Coliba Haiducilor (unde era nice pe vremea când încă se mai ocupa Nea’ Viorel, dar de când a subînchiriat Coliba, parcă nu mai are același aer, care deși era ușor comunist și înțepenit în timp, avea parcă, totuși, farmecul lui). De reținut că, toate cele trei locații arhipopulare tocmai menționate, mai sus, servesc doar mâncare cu specific tradițional românesc, iar mie genul ăsta de mâncare nu îmi place, în mod deosebit. Prefer să am la dispoziție un meniu mai variat, care să nu fie încadrat într-un singur tipar gastronomic. Apoi, mai sunt, desigur, restaurantele hotelurilor, despre care nu mă pot pronunța, pentru că nu le-am încercat, dar le pot enumera: ceva cu nu știu ce super special cuisine la hotel Sportul, la hotel Alpin, la fel există vreo trei tipuri de restaurante, în funcție de specific, la Teleferic, la fel, au un restaurant de super finesse (cel puțin așa spun reclamele stradale de prin Poiană), există restaurant și la hotel Escalde, cum de altfel, probabil că, există la multe hoteluri și unități de cazare din Poiana, dar, repet, eu nu îmi pot da cu părerea decât despre cele pe care le-am ,,testat”, pentru că nu aș putea face recomandări în necunoștință de cauză.
CAPITOLUL III – Alte recomandări referitoare la activitățile pe timp de iarnă, în Poiana Brașov:
- Centrele de închiriat echipament sportiv: Există multe astfel de centre, în Poiana Brașov, ele deservind toate pârtiile și toate nivelurile de practicare a sporturilor de iarnă. În primul an, când am început să schiez, am apelat și eu la un centru de închirieri, pentru că încă nu aveam echipament personal. Așadar, câteva recomandări în legatură cu aceste centre:
- Dacă ești începător și nu știi încă dacă schiatul sau snowboardul sunt pentru tine, e recomandat ca prima oară când încerci să vezi dacă îți place, să îți închiriezi echipament, în loc să cumperi;
- Dacă ai în plan să închiriezi echipament, mergi cât mai de dimineață la aceste centre, ca că eviți statul la coadă și ca să mai găsești ceva decent de închiriat;
- Precizează celor de la centru nivelul tău de practicare al sportului pentru care închiriezi echipament, astfel încât să îți poată furniza echipament adecvat nu doar din punct de vedere al măsurilor ci și al performanței;
- Dacă vrei să închiriezi este musai să ai buletinul la tine;
- Închiriază echipement complet, inclusiv cască, care este foarte importantă pentru siguranța ta;
- Cei de la centru îți vor închiria echipament și dacă ești îmbrăcat în haine de stradă, gen jeanși/blugi, dar etic și firesc ar fi să ai niște haine adecvate pentru astfel de sporturi (pantaloni și geacă de schi); dacă nu le ai, renunță! Înseamnă că astfel de sporturi nu sunt pentru tine…
- Neapărat, dacă ești începător, apelează la un instructor de schi (sunt suficiente școli de schi în Poiană)! Nu te gândi că pui schiurile în picioare/te urci pe placă și să îți dai drumul la vale, în ideea că trebuie să înveți și așa! Deși poate părea și asta o metodă, din păcate este una foarte riscantă, atât pentru tine cât și pentru ceilalți. Te poți accidenta și tu și îipoți ,,avaria” grav și pe alții. Deși în România nu există nici reglementări în acest sens și nici autoritate de reglementare, este bine să urmezi totuși o anumită etică de pârtie. Din păcate majoritatea nu face asta, iar apoi ne plângem că ce nasol e în România și ce popor de neanderthali suntem! Păi, cam suntem, când unii țin cu tot dinadinsul să contribuie la asta!
- Există echipamente de închiriat și pentru copii. Neapărat, de închiriat cască și pentru ei. Dacă ai în plan, pentru copil să învețe să schieze și să facă asta pe termen lung, mai bine cumpară-i cască, ochelari, schiuri/placă, și clăpari/boots-i de la un magazin care face buyback, astfel încât să le poți schimba de la un an la altul, pe măsură ce copilul va crește. Noi așa am făcut pentru fete. În Brașov există câteva astfel de centre de unde poți cumpăra echipament pe care să îl folosești un sezon, iar sezonul următor îl returnezi și să iei altul la schimb, plătind doar o mică diferență, în plus. Așa este în primul rând mai igienic, decât închiriatul pe zile și mai economic pe termen lung, atât ca bani cât și ca timp, că vii la pârtie și nu mai pierzi timpul și la coadă la închirieri. Magazine de unde poți face buyback (atât pentru adulți cât, mai ales, pentru copii): https://www.facebook.com/Ski-Garage-195693344102020 în Brșov și https://www.winteroutlet.ro/ în Săcele și dacă nu mă înșel, cred că și cei de la Hervis oferă (sau ofereau, în trecut) sistemul ăsta de buyback, pentru anumite produse.
- Echipamentele de la centrele de închirieri se închiriază pe zi sau pe mai multe zile, nu se pot închiria pe ore.
- Vino îmbrăcat în concordanță cu condițiile atmosferice (valabil atât pentru adulți cât și pentru copii), nici prea gros, astfel încât să nu te poți mișca și să mori de cald, dar nici prea subțire, astfel încât să degeri.
2. Școli și instructori de schi sau snowboarding: Sunt foarte multe școli de schi și snowboarding în Poiană, deci ai de unde alege. Însă, este important să iei în calcul că dacă vrei să înveți să schiezi sau să te dai cu placa, nu vei putea face asta în câteva ore sau câteva zile. Până înveți, trebuie să fie ceva constant. La fel și pentru copii. Totodată, trebuie să iei în calcul să apelezi neapărat la un instructor, fie de la o școală de schi, unde sunt acreditați, fie la un instructor pe care îl cunoști sau care ți-a fost recomandat de cineva de încredere. Cum am spus și mai sus, este bine să excluzi din start, varianta că vei învăța singur. Nu este safe absolut deloc! Noi, în primă fază, am dat-o pe Eva la schi, dar la început nu a fost foarte receptivă, așa că am mai amânat un sezon, până când și-a dorit ea să învețe. Apoi sezonul următor am apelat la un instructor de la Ana Ski School (https://www.scoalaski.ro/en_ ) , pe care îl recomand, cu încredere, oricând, oricui vrea să învețe. Mie cea mai ok variantă de a învăța, mi se pare varianta 1 la 1, adică instructorul și ,,învățăcelul”. Pentru copii am încercat și varianta cu gradinița, cu grupul. Învață și așa, dar nu la fel de repede și nu la fel de eficient. La schiatul în grup, copii învață să alunece la vale, dar nu prea avansează, din punct de vedere al tehnicii. De aceea prefer varianta 1 la 1. Revenind, la noi în familie, după ce a învățat Eva, m-am apucat eu, apoi Andrei și în cele din urmă Thea. Și acum, deși știm cu toții să schiem, când mergem la schi în familie, tot luam instructor pentru fete. Pe Eva o ajută să se perfecționeze (ea deja schiază mai elegant și mai cu tehnică decât noi, adulții), iar Thea încă învață. În materie de instructor, cel mai important este să rezonezi cu respectivul. Mai ales pentru copii, contează foarte mult chimia pe care o au… sau nu cu instructorul. Este foarte important să se facă plăcut și să știe cum să le capteze atenția spre a învăța. Și încă ceva! Nu fortați niciodată copiii să meargă la schi sau snowboarding! Dacă ei nu vor, dar tu insiști pentru că așa ți-ai pus tu în cap, că vrei să învețe ăla micu, n-ai făcut nimic. Eventual, rezultatul va fi că nu va mai vrea să pună schiurile în picioare, în viața lui. Deci esențial pentru copii, ca să învețe, este, în primul rând, să își dorească ei să învețe, nu să fie forțați. Apoi trebuie să aibă un instructor ok, care să aibă o chimie bună cu copilul. În materie de instructor, cine are nevoie, să apeleze la mine și recomand oricând, pe cel cu care am învățat noi, de la Ana Ski School, pe vecina, cu care Thea are o chimie specială (ea vrea să schieze doar cu vecina) sau pe un super băiat care în timpul liber, iarna, este instructor de schi iar în restul timpului (neliber) este salvamontist cu normă întreagă. De menționat, că o sesiune de schi alături de un instructor durează de obicei 2 ore, iar prețurile variază în funcție de sezon, școală sau instructor. Oricum dacă ai în plan să mergi la schi alături de un instructor, ca să nu pierzi timp prețios din orele de învățare este bine să te echipezi dinainte (sa închiriezi echipamentul dacă nu ai echipament propriu) și să îți cumperi sau încarci și cartela care faciliteaza accesul la teleschi, telegondolă, telescaun sau telecabină. Dacă pierzi din timpul cu instructorul la coadă la cartele sau la închirieri, n-ai făcut nimic. Oricum, cel mai probabil, vei pierde din timpul de pârtie și la cozi la instalații.
3. Recomandări legate de etică: Astea sunt un fel de cei 7 ani de-acasă, pe care dacă nu îi ai, degeaba mă chinui eu să explic aici cu etica și cu comportamentul adecvat pe pârtii. Dar, eu tot încerc:
- NU e ok să te urci pe schiuri sau placă și să îți dai drumul la vale, fără să știi cum să schiezi sau să te dai cu placă;
- NU e ok să înveți cele de la punctul anterior singur, fără un instructor, printre oameni, pe o pârtie publică (dacă vrei să faci asta și ai tu o pârtie doar a ta, atunci go for it, riști să îți frângi doar propriul gât/picior/mână etc.);
- Dacă ești expert la schiat sau dat cu placă, te rog, insistent, să nu iei virajele foarte aproape de alți oameni care schiază sau se dau cu placa, pe aceeași pârtie cu tine. Urasc lucrul ăsta! Ia în calcul că oricât de experimentat ai fi, omul ăla poate să cadă, fix în momentul ăla sau să se sperie de tine și atunci nu vei mai putea evita impactul.
- Este de datoria ta să îi ferești/ocolești pe cei din fața ta, nu ei trebuie să se ferească din calea ta, că doar nu ești locomotivă, scăpată pe șine, fără mecanic;
- Atenție mare, pe pârtie, la copii! Sunt imprevizibili, motiv pentru care este recomandat să reduci viteza când te apropii de ei, mai ales când îi vezi cu instructor. Aviz și celor care vin cu copii la schi, nu va înșirați cu copiii, în ,,trenulețe”, pe toată pârtia, este foarte dificil să vă ocolim.
- NU schiați/vă dați cu placa pe toată lățimea pârtiei! Este incomod pentru ceilalți să vă ocolească.
- Indiferent dacă ești pe pârtie, pe terasele de apres schi, pe trotuare sau la sănius NU MAI ARUNCA GUNOAIE pe jos, în zăpadă, adică: nu mucuri de țigară, nu ambalaje, nu pahare, nu bețișoare de cafea, nu șervețele, nu nimic. Imaginea din primăvară, după topirea zăpezii este grotească. Toate suprafețele plane sunt acoperite de mucuri de țigară și de alte deșeuri pe care oamenii nesimțiți le aruncă iarna pe zapadă, ca și când nu se vede și nu contează.
- Evident că ar mai fi foaaaaarte multe de spus aici, dar știu că cei care nu țin cont nici nu citesc și îmi pierd, oricum, timpul aiurea…
4. Alte evenimente, desfășurate în perioada de iarnă, în Poiana Brașov:
În afară de ce își organizează fiecare pentru Ziua Națională, Crăciun, Revelion și alte paranghelii etc., în Poiană se mai organizează: competiții sportive (de tipul F.I.S. Cup – https://www.fis-ski.com/ sau altele), tabere de schi sau diverse evenimente de tipul deschiderii oficiale a sezonului de schi.
Deschidera oficială am prins-o, în câțiva ani, este foarte frumoasă. De obicei se organizează pe pârtia Bradul, se fac demonstrații de schi și snowboard, de către școlile de schi, dar și demonstrații ale celor de la Salvamont, pompieri, jandarmi montani etc. Se aprind torțe, artificii și se organizează concerte.
Așadar există multe astfel de evenimente. Dacă nu vă place aglomerația, este bine să evitați să veniți în Poiană, în perioadele de sărbători, de vacanțe pentru copii sau în perioadele în care se organizează competiții naționale sau internaționale (când se închid anumite pârtii).
Pe lângă toate cele, mai sus menționate, am înțeles că în acest sezon de iarnă, urmează să fie organizat în Poiana Brașov și un festival (intitulat, la prima strigare, Massif), de tip Untold, chiar de către organizatotii Untold și Neversea, undeva la sfârșitul lunii februarie (mai multe detalii aici: https://www.bizbrasov.ro/2021/11/16/massif-poiana-brasov-februarie-2022/?fbclid=IwAR2W3D1fjrMzaPpxu-dhobGX_pogAVuMuzTWeRyvI-1TP6oysSmXybTEHYo ). Deși sună bine, totuși mă întreb cum se va circula spre Poiană și în Poiană, în acea perioadă, pentru că aici a fost întotdeauna o problemă cu locurile de parcare și cu drumul de acces spre Poiană, care în perioadele aglomerate seamănă foarte bine cu DN1, transformându-se într-o mare parcare, pe ambele sensuri, de sus până jos și viceversa. Dar, am încredere că cei de la Untold se pricep foarte bine la organizarea unor astfel de evenimente și vor lua în calcul și rezolvarea situației legate de acces și parcare. Până atunci însă, om trăi și om vedea 😊