De când nu am mai scris, a mai trecut un an. Nu știu cum, că zilele trec atât de repede și deși alerg continuu, ca la un maraton fără linie de sosire, la final pare că nici de la start n-am plecat. Cine spune că s-a scurtat timpul, mare dreptate are!
Astăzi se sărbătoresc un număr de ani, paremi-se că 171, de când s-a născut marele poet Mihai Eminescu. Eu nu mă simt nicicum creativă azi, inspirația mea în materie de scris, este la un nivel foarte scăzut, așa, ca de ianuarie. În general, ianuarie, din punctul meu de vedere este o lună tare tristă. Cu toate acestea, de trei ianuarii încoace (cu cea actuală inclusă în pachet), de când am început să schiez, în sfârsit are și luna asta cât de cât un sens. Acum este suficient de ianuarie și de frig, încât să fie ceva zăpadă de schiat. Este suficient de mijlocul lunii, încât să se fi terminat și vacanța de iarnă a copiilor și sărbătorile moldovenilor pe rit vechi și toate cele. Asta înseamnă că ar trebui să fie condiții ideale pentru schiat. Adică să nu mai fie așa aglomerat, în timpul săptămânii, la schi, cum a fost în timpul vacanței. În realitate însă… am fost ieri la schi, într-o zi de joi și după cum se poate vedea în poza de mai sus, era cam „măcelărie”. Coadă la gondole, coadă la telescaun, coadă la telecabină. Cică pandemie, cică distanțare socială. Unde? Nu stiu! Probabil că doar în cuget și-n simțiri… În rest, ce-mi doresc eu mie, dragă Românie… respectiv, să mai stea oamenii pe la ,,cășile” lor sau să plece în alte țări de soare pline… momentan nu este posibil. Ce să facem? Mai așteptăm! Că vorba aia, peste două săptămâni iar începe vacanța (de atâta școală la copii), nu de alta, dar din septembrie încoace, de când a început anul academic, se spetesc nevoie mare și copiii și profesorii cu școala și au mare nevoie de vacanțe lungi și dese. Ca să nu-i atace coviduț! Școlile închise de atâtea luni, nu de alta, dar la covid devii vulnerabil doar dacă îți forțezi mintea și te găsește în mijlocul actului academic. Dacă ești în vacanță sau în tabără, nici vorbă! Lu’ covidel îi place de tine ,,decât” dacă ești studios. Dacă ești în vacanță, într-o relaxare totală, te lasă în pace! Zice, lasă-l mah pe-asta, că, săracu’ e pus pe distracție. Nu mă bag peste el! Aștept să meargă la școală, fi-i-ar ceapa lui de învățat!
In rest, turismul merge, anul trece, valabil și pentru profesori, vacanța trece, leafa merge și la cât mai multe vacanțe de la work from home și homeschooling. Eventual, cum am văzut că se practică, să intre și două-trei sporuri de condiții de muncă în mediu de risc, că doar e foarte enervat și muncitul ăsta de acasă. E clar! Cum ar spune cântecul “nu am chef azi, n-am chef de nimic!” Aș avea chef, aș avea chef, aș avea chef… de schiat, dar e prea aglomerat…și e de…hahat! Așa că mai bine îl sărbătoresc pe Eminescu și bat câmpii aici, în cinstea lui.